În ceea ce mă privește, cred că cea mai mare datorie în acest moment o am eu, ca primar. Din acest gând s-a născut dorința de a salva de la pieire casa din Podeni despre care istoricii spun că a aparținut familiei lui Alexandru Ioan Cuza, respectiv unchiului și, apoi, verilor săi.
Că domnitorul s-a născut acolo, sau într-o casă din cartierul Munteni, așa cum spunea fostul primar al Bârladului, Andrei Ionescu, contemporan cu domnitorul, nici nu mai contează. Important e că s-a născut la Bârlad, așa cum a lăsat scris însuși Cuza și apoi, soția sa, Elena.
Am considerat potrivit ca ziua de 24 ianuarie 2025, când s-au împlinit 166 de ani de la Unirea Principatelor, să vină și cu un element de noutate: o carte poștală pe care am împărțit-o călătorilor care se aflau pe peroanele Gării Bârlad în momentul sosirii Trenului Unirii.
Pe o parte, cartea poștală conține, pe lângă portretul lui Cuza, informații despre personalitatea lui și un timbru cu imobilul care a apartinut familiei sale și care va deveni muzeu, iar pe verso, imagini cu patru dintre documentele care atestă că s-a născut la Bârlad: pașaportul de ședere la Viena, certificatul constatator al decesului emis de spitalul din Germania, actul de deces publicat de Arhivele Naționale Iasi și scrisoarea de mulțumire a Elenei Cuza adresată delegației bârlădene care a participat la funeraliile domnitorului.
Nimic din ce putem face noi nu-i poate răsplăti măreția. Dar nu este acesta un motiv suficient din a ne opri să îl cinstim.
